Revenim cu un subiect legat de România, de data aceasta privind bolile profesionale.

La acest capitol ţara noastră pare să stea destul de bine, numărul bolilor profesionale e unul mult mai mic decât al altor state UE. Există o tendinţă de scădere în ultimii 5 ani, ceea ce nu poate decât să ne bucure.

Faptul că angajaţii au fost supravegheaţi mai atent de medicii specialişti de medicina muncii, în special în sistemul privat, a contribuit foarte mult la această scădere. Micile probleme au fost prevenite din timp şi s-au putut acorda tratamente adecvate.

Afecţiunile legate de suprasolicitarea aparatului locomotor au fost cele mai întâlnite, însă acesta este trendul la nivel mondial. Pe locul al doilea au fost afecţiunile pulmonare, care înregistrează o scădere în ultimii ani. Din păcate, acestea sunt şi cauza celor mai multe decese.

Dintre persoanele cu grad mare de risc şi cu multe cazuri de boli, cei mai afectaţi sunt minerii, lăcătuşii şi turnătorii. Alte domenii cu grad mare de incidenţă sunt construcţiile, agricultura, manufactura şi metalurgia.

Însă problema cea mare este legată de problemele psihice cauzate de mediul de lucru, care sunt mult prea rar declarate. De fapt, subdeclararea bolilor profesionale este un fenomen extins, ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze. Chiar dacă statisticile ne încadrează în media UE, de multe ori ele sunt departe de adevăr tocmai pentru că de multe ori nu există o corelare între boală şi factorul de risc profesional.