Prin zgomot înțelegem un sunet puternic sau deranjant, a cărui intensitate, măsurată în decibeli, poate cauza vătămări permanente ale auzului. Zgomotul este periculos nu numai prin intensitate, ci și prin durata expunerii lucrătorului pe parcursul zilei de muncă. Pe termen lung, zgomotul poate avea ca efecte pierderea auzului, perturbări psihologice sau probleme fiziologice.

Zgomotul produs de echipamentele de lucru se manifestă în majoritatea sectoarelor de activitate – nu numai pe șantierele de construcții, dar și în agricultură, transporturi sau comunicații. De asemenea, zgomotul poate constitui o problemă și în cazurile în care activitatea presupune prezența mai multor lucrători în același loc sau unde comunicarea verbală are un rol important, precum în domeniile educației și sănătății sau în sectorul serviciilor (baruri, restaurante etc.).

Cerințele minime în domeniul SSM cu referire la protecția angajaților la riscurile care pot fi generate de expunerea la zgomot, în special împotriva riscurilor pentru auz, sunt reglementate de HG 493/2006, care se aplică tuturor activităților în care lucrătorii sunt expuși, prin natura muncii lor, la riscuri generate de zgomot. Dacă se constată expuneri la zgomot peste valorile limită exprimate în lege, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru a reduce expunerea sub valorile respective și să identifice cauzele expunerii excesive. În cazurile în care riscurile generate de expunerea la zgomot nu pot fi prevenite, angajatorul trebuie să pună la dispoziția lucrătorilor echipamente de protecție auditivă, adecvate și corect ajustate pentru activitatea pe care aceștia o desfășoară.

În oricare din cazurile descrise mai sus, angajatorul are obligația de a efectua evaluarea de risc, inclusiv măsurarea nivelului de zgomot, și trebuie să asigure informarea corectă a lucrătorilor care urmează a fi expuși, în procesul de lucru, la un nivel de zgomot egal sau superior valorilor de expunere inferioare legale. Lipsa evaluării de risc se sancționează cu amendă între 4000 și 8000 de lei.

Valorile limită de expunere sunt următoarele:

• valorea limită maximă de expunere ce nu trebuie, în niciun caz, depășită – 87 de decibeli – luând în considerare orice atenuare datorată protecției auditive
• o valoare între 80 și 85 decibeli, caz în care angajatorul trebuie să asigure angajaților mijloace individuale de protecție auditivă

Angajatorul are o responsabilitate de a evalua și, dacă este necesar, de a măsura nivelurile de zgomot la care sunt expuși lucrătorii, acordând o atenție deosebită:

• nivelului, tipului și duratei, inclusiv zgomotului intermitent
• valorilor-limită de expunere și valorilor de expunere care declanșează acțiunea
• impacturilor asupra lucrătorilor din grupe de risc deosebit
• impacturilor rezultate din interacțiuni între zgomot și substanțe ototoxice din mediul profesional, vibrațiilor sau semnalelor de avertizare și altor sunete legate de siguranță
• informatiilor privind emisia de zgomot furnizate de producători
• echipamentelor alternative care ar putea reduce zgomotul
• zgomotului peste orele de lucru normale
• informațiilor obținute în urma supravegherii sănătății
• disponibilității mijloacelor de protecție auditivă

Locurile de muncă unde sunt depășite valorile de expunere menționate trebuie marcate în mod corespunzător, iar accesul lucrătorilor la acestea să fie limitat. În cazul diagnosticării unei deteriorări a auzului pentru un angajat, el va fi diagnosticat de către un medic, care va aprecia dacă este probabil ca deteriorarea să fie rezultatul expunerii la zgomot la locul de muncă.