Telemunca este definită ca utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor (cum ar fi telefoane inteligente, tablete, laptopuri și computere de birou) pentru munca desfășurată în afara sediului angajatorului. Deși telemunca de acasă poate avea avantaje, ar putea fi și nocivă pentru sănătatea lucrătorilor și ar putea contribui la dezvoltarea sau exacerbarea afecțiunilor musculoscheletice (AMS).

Din aceste motive, telemunca trebuie să fie inclusă în evaluarea obligatorie a riscurilor efectuată de angajator. Vom detalia in continuare principalii factori de risc de AMS de origine profesională în contextul telemuncii.

Ergonomia postului de lucru și pozițiile corpului

Munca la computer implică mișcări repetitive, care sunt efectuate în cea mai mare parte într-o poziție statică susținută. Acest lucru poate duce la afecțiuni musculoscheletice, în special atunci când este însoțit de o ergonomie inadecvată și de lipsa pauzelor. Mulți telelucrători folosesc acasă posturi de lucru improvizate, care generează disconfort și încărcarea musculară a extremității superioare a corpului și a spatelui.

Mediul de lucru

Factorii legați de mediul de lucru, cum ar fi perturbarea cauzată de strălucirea excesivă sau reflexie, curent, zgomot și calitatea slabă a aerului, sunt responsabili pentru AMS la nivelul gâtului și al umerilor.

Comportamentul sedentar și activitatea fizică

Lipsa mișcării în timpul petrecut în poziția așezat duce la exercitarea unei presiuni mai mari asupra discurilor vertebrale și reduce circulația sângelui și aportul de oxigen în mușchi. Riscurile pentru sănătate asociate cu comportamentul sedentar nu pot fi compensate în totalitate prin exerciții fizice în timpul liber.

Organizarea muncii

Un alt factor de risc al telemuncii de acasă este lipsa unei distincții clare între muncă și casă. Telelucrătorii lucrează adesea mai mult atunci când sunt acasă pentru a se asigura că îndeplinesc sau depășesc așteptările angajatorului și au mai puține oportunități de a socializa cu colegii.

Factorii psihosociali negativi

Volumul excesiv de muncă, izolarea socială sporită, lipsa interacțiunii și anxietatea pot afecta starea de bine a lucrătorilor, ceea ce, în timp, poate crește riscul de AMS. Extinderea telemuncii este asociată negativ cu sprijinul social din partea colegilor și a superiorilor ierarhici. Lipsa sprijinului social din partea colegilor și a superiorilor, autonomia scăzută, cerințele ridicate ale locului de muncă și satisfacția scăzută la locul de muncă reprezinta alți factori psihosociali negativi. Omniprezența muncii și sentimentul că “trăiești la serviciu” zi și noapte poate provoca stres, contribuind la apariția AMS.

Factorii psihosociali pozitivi

Aspectele psihosociale pozitive ale telemuncii de acasă, precum o mai mare autonomie sau o mai mare satisfacție la locul de muncă, au un efect benefic asupra problemelor de sănătate.

Factorii individuali

Caracteristicile lucrătorilor pot fi, de asemenea, factori de risc pentru AMS, dacă riscurile nu sunt gestionate corespunzător: vârsta, genul, starea de sănătate (dacă au deja AMS sau au avut în trecut), necunoașterea tehnicilor de lucru și a procedurilor de siguranță etc.

Sursa: EU-OSHA