APRECIEREA PERICOLULUI DE INCENDIU

Starea de pericol reprezinta un complex de conditii tehnice si organizatorice in care se afla la un moment dat un sistem tehnic delimitat spatial si care poate determina scoaterea integrala sau partiala a acestuia din starea normala, prin evenimente negative (incendiii explozii, avarie, accident tehnic), avand drept consecinta producerea de victime omenesti si distrugeri de bunuri materiale.

Starea de pericol de incendiu sau explozie este definita sau determinata de existenta materialelor si substantelor combustibile, de prezenta unor surse de aprindere (energie) si a mijloacelor care le pot genera precum si de aparitia unor imprejurari favorizante care permit trecerea energiei sursei catre sistemul inflamabil.

Sistemul inflamabil este constituit din natura si cantitatea materialelor / substantelor combustibile precum si un agent de oxidare (de regula oxigenul din aer).

Sursa de aprindere contine energia necesara aprinderii materialelor/substantelor combustibile, rapiditatea initierii si modul de manifestare depinzand de puterea energetica a sursei. Cantitatea de energie a sursei trebuie sa fie egala sau superioara energiei minime de aprindere.

Imprejurarile favorizante constau in principiu in producerea de defecte in sistemul tehnic , in greseli de operarea, nerespectarea intocmai a instructiunilor de lucru si protectie, neglijenta sau aparitia unor factori perturbatori neprevazuti.

Izbucnirea unui incendiu sau producerea unei exploziii este posibila numai daca exista o corelare in timp si spatiu, determinant fiind sistemul inflamabil si susrsa de aprindere.

Sintagma pericol de incendiu (P) se poate defini ca raportul dintre pericolul potential de incendiu (Pp) si masurile de protectie (Mp).

Pericolul potential de incendiu este determinat de produsul urmatorilor factori :
– sarcina termica,
– conditiile de vizibilitate in caz de incendiu,
– toxicitatea fumului si agresivitatea gazelor toxice de ardere care poate sa conduca la cresterea pagubelor,
– marimea compartimentului de incendiu,
– posibilitatile de evacuare a fumului, caldurii si realizarea ventilarii,
– inaltimea incaperilor si a cladirii.

Masurile de protectie reprezinta totalitatea masurilor normale (reguli generale si specifice), a masurilor speciale (instalatii speciale, dotarea, mijloace de comunicare, protectia pasiva) si rezistenta la foc a cladirii  stabilitate, izolare termica si etanseitate).

Parametrii in caz de pericol de incendiu:
– sarcina termica (Sq= ∑ Qi Mi) cu tot ceea ce deriva adica densitatea de sarcina termica (qi = Sq /As) si echivalentul lemn al sarcinii termice (M= mQ/As Ql),
– combustibilitatea materialelor/substantelor conform grupelor,
– indicele de combustibilitate (intre 0,1-2,1),
– temperaturi (de inflamabilitate, de aprindere, de autoimflamare),
– tendinta de autoaprindere,
– intervalul de explozie,
– energia minima de aprindere,
– continutul de oxigen,
– viteza de ardere,
– presiunea maxima de explozie,
– reactii chimice,
– reactia substantelor care ard cu substantele de stingere.

Pericol de incendiu – Modelul de referinta al evolutiei starii de pericol

Identificarea riscurilor de incendiu

Identificarea riscului pe care il reprezinta procesele tehnologice se realizeaza pe baza identificarii gradului de periculozitate al substantelor si materialelor utilizate in proces, precum si pe baza periculozitatii instalatiilor si utilijelor care lucreaza cu substantele si materialele respective. Periculozitatea exprima probabilitatea producerii incendiilor, exploziilor sau alte evenimente.
Substantele si materialele utilizate in raport de pericolele pe care la prezinta se incadreaza in trei categorii de periculozitate astfel:
– pericol de incendiu – categoria I;
– pericol de explozie – categoria E;
– pericol de toxicitate – categoria T;
– pericol de reactii exoterme violente – categoria R.

La randul lor, fiecare categorie de periculozitate se imparte in grupe numerotate de la 0 la 4, in grupa 0 fiind incadrate substantele care prezinta periculozitate redusa iar in grupa 4 fiind incadrate substantele si materialele cu periculozitatea cea mai mare.
Incadrarea in categorii si grade de periculozitate se face pe baza caracteristicilor fizico-chimice ale substantelor si materialelor utilizate, astfel:
– inflamabilitate;
– combustibilitate;
– limite de explozie;
– putere calorifica;
– degajare de fum;
– toxicitate (inclusiv produsele de ardere);
– greutatea in raport cu aerul si apa;
– entalpia de descompunere si de combustie;
– bilantul de oxigen din molecule;
– date termodinamice (entropie, entalpie si energia libera de formare);
– coeficient de difuzie;
– presiunea de vapori.

Periculozitatea in instalatii si utilaje depinde de:
– calitatea proiectului;
– calitatea constructiei;
– modul de exploatare.

Periculozitatea instalatiilor si utilajelor se stabileste in functie de:
a) caracteristicile sistemului tehnic/tehnologic si conditiile de exploatare a acestora:
– conceptia de proiectare si realizare;
– compatibilitatea materialelor puse in opera cu conditiile de exploatare;
– punere in opera in conditii de calitate;
– configuratia geometrica – structurala;
– regimul de solicitare (temperaturi, presiuni);
– modul tehnologic de lucru;
– durata de serviciu;
– parametrii tehnologici de operare;
– mentenanta (supraveghere, monitorizare, control, intretinere, revizii, reparatii etc.).

b) periculozitatea substantelor, zestrea de produs, reactiilor care au loc si variatia parametrilor de lucru.

Pe baza datelor privind periculozitatea substantelor si materialelor, precum si a instalatiilor si utilajelor, riscurile de incendiu pe care la prezinta procesele tehnologice pot fi analizate prin metode de evaluare a riscului tehnic/tehnologic cat si prin metode de evaluare specifice riscului de incendiu.