Identificarea riscului de incendiu si evaluare pentru un obiectiv / operator economic

In conformitate cu legea nr 307/2006 privind apararea impotriva incendiilor si O.M.A.I nr. 163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de aparare impotriva incendiilor orice agent economic, prin masuri tehnice si organizatorice stabilite si puse in opera, trebuie:
– sa previna si sa reduca ricurile de incendiu,
– sa asigure conditii pentru limitarea si dezvoltarea incendiilor,
– sa asigure protectia utilizatorilor si a fortelor care actioneaza la interventie,
– sa asigure protectia bunurilor si mediului impotriva efectelor situatiilor de urgenta determinate de incendiu (vezi Amenzi PSI).
Conform art. 17 din OMAI 163/2007 administratorul operatorului economic / conducatorul institutiei emite acte de autoritate cum ar fi dispozitiile privind modul de organizare si de stabilire a responsabilitatilor privind apararea impotriva incendiilor, iar conform art. 18 unul din documentele care trebuie intocmite este Planul de analiza si acoperire a riscurilor.
Conform art. 38 din OMAI 163/2007 orice agent economic trebuie sa asigure prin masuri si reguli specifice cerinta esentiala “securitate la incendiu” la amplasarea, proiectarea, executia si exploatarea constructiilor, instalatiilor si amenajarilor precum si performantele si nivelurile de performanta in conditiile unui incendiu la structurilor constructiilor, produselor pentru constructii, instalatiilor aferente constructiilor si a instalatiilor de protectie la incendiu.
Securitatea la incendiu are drept obiectiv reducerea riscului de incendiu care conform art. 39 din OMAI 163/2007 se asigura prin:
a) asigurarea masurilor de prevenire a incendiilor in faza de proiectare si executie si mentinerea acestora la parametrii proiectati pe timpulexploatarii,
b) echiparea si dotarea constructiilor si instalatiilor cu mijloace tehnice de aparare impotriva incendiilor,
c) organizarea activitatii de aparare impotriva incendiilor,
d) asigurarea interventiei pompierilor in cazul producerii unor incendii.
Riscul de incendiu este definit conform art. 40 din OMAI 163/2007 prin produsul dintre probabilitatea initierii unui incendiu intr-o situatie data si importanta estimata a pagubelor produse de incendiu.
Identificarea riscului de incendiu, evaluarea si controlul riscurilor de incendiu se face prin metode si proceduri specifice, conform Metodologiei Inspectoratui General pentru Situatii de Urgenta aprobata prin OMAI.
Riscul de incendiu se stabileste si se precizeaza prin niveluri de risc, pe zone, incaperi, compartimente, cladiri si instalatii.
Nivelurile riscului se stabilesc reglementari tehnice specifice.
Depasirea nivelului de risc de incendiu, stabilit prin reglementarile tehnice este interzis.

Identificarea riscului de incendiu – Prin O.M.I 87/2001 s-a elaborat Metodologia privind identificarea, evaluarea si controlul riscurilor de incendiu, care stabileste principalele elemente, factori, parametrii, criterii, instrumente, tehnici, procedee si modalitati care trebuie avute in vedere la abordarea riscului de incendiu.
Conform dispozitiilor generale din OMI 87/2001 metodologia nu se alica pentru mai multe domenii indeosebi din zona industriei chimice si petochimice, energetice, minerit, nuclear, foraj-extractie, mijloacelor de transport.
Identificarea riscului de incendiu presupune aprecierea si stabilirea nivelurilor de risc de incendiu (pentru cladiri civile) sau a categoriilor de pericol de incendiu (pentru constructii de productie si/sau de depozitare), in anumite imprejurari, in acelasi timp si spatiu, pe baza urmatorilor parametrii:
La Cladiri civile
a) densitatea sarcinii termice si destinatia/functiunea,
b) sursele potentiale de aprindere.

La Constructii de productie si/sau depozitare:
a) proprietatile fizico-chimice ale materialelor si substantelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate,
b) natura procesului tehnologic,
c) densitatea de sarcina termica,
d) sursele potentiale de aprindere existente.

Identificarea riscului de incendiu si Evaluarea riscului reprezinta estimarea si cuantificarea riscului asociat unui sistem, denumit riscul de incendiu existent.
Pentru fiecare domeniu exista un nivel limita prestabilit , denumit risc de incendiu acceptat, .
Intre cele doua riscuri trebuie sa existe obliagtori relatia:
Riscul existent ≤ Riscul acceptat.

La estimarea riscului de incendiu existent se au in vedere:
a) factorii care pot genera, contribui si/sau favoriza producerea, dezvoltarea si/sau prpagarea unui incendiu:
– clasele de combustibilitate si periculozitate a materialelor si elementelor de constructie
– clasele de combustibilitate si periculozitate ale produselor si substantelor depozitate sau prelucrate
– sursele de aprindere existente
– conditii preliminare care pot determina sau favoriza aprinderea
– masurile stabilite pentru reducerea sau elimnarea factorilor de maisusu
b) agentii termici, chimici, electromagnetici si/sau biologici care pot interveni in caz de incendiu si efectele negative ale acestora
c) nivelele criteriilor de performanta ale constructiei privind calitatea “siguranta la foc“ sau “securitate la incendiu”:
– comportare la foc
– rezistenta si stabilitate la foc
– preintampinarea propagarii incendiilor
– cai de acces, evacuare si interventie
d) nivelul de echipare si dotare cu mijloace de prevenire si stingere a incendiilor, starea de functionare si performantele acestora
e) factorul uman :
– numar de persoane
– varsta si starea fizica
– nivelul de instruire
f) alte elemente care pot influenta producerea, dezvoltarea si/sau propagarea.

Cuantificarea probabilitatii de initiere a incendiilor se face prin valorificare bancilor de date. Daca nu exista banci de date, probabilitatea de producere a incendiilor se estimeaza calitativ, in 5 calificative asociate evenimentelor respective :
– improbabile,
– extrem de rare,
– rare,
– probabile, dar nu frecvente,
– frecvente.

Identificarea riscului de incendiu – Aprecierea nivelului de gravitate are la baza o serie de parametri:
a) riscul de incendiu acceptat sau real
b) impactul direct al incendiului prin consecintele acestuia:
– numar de persoane, din care victime, periclitate, evacuate, salvate,
– valoarea pierderilor materiale,
– numarul de animale, din care moarte, periclitate, evacuate si salvate,
– efectele negative asupra mediului (sol, aer, apa, biosistem).
c) capacitatea operationala a fortelor si mijloacelor specializate de raspuns, prestabilite sau concetrate efectiv pentru:
– evacuare, salvare si protectie,
– limitarea incendiilor si stingerea acestora,
– inlaturarea operativa a urmarilor acestora.
d) costurile recuperarii si reabilitarii.

Nivelurile de gravitate sunt:
– minore
– semnificative
– grave
– foarte grave
– catastrofale
– dezastroase

In cazul in care riscul de incendiu existent depaseste limitele acceptabile stabilite, este obligatorie reducerea riscului existent prin:
– diminuarea porbabilitatii de initiere a incendiului
– diminuarea nivelului de gravitate a consecintelor prin reducerea factorilor de risc respectiv prin masuri de limitare, localizare si lichidare a incendiului precum si de limitare si inlaturare a consecintelor

Concluzie:
Parametrii globali acceptati pentru definirea riscului sunt: probabilitate P de producere a evenimentului si nivelurile de gravitate G a consecintelor, ambii fiind cuantificati cu un anumit numar de valori.

Sursa foto: https://www.flickr.com.