Într-o cercetare recent publicată, Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă evidențiază importanța factorilor psihosociali de la locul de muncă și modul în care aceștia pot contribui semnificativ la riscul de a dezvolta afecțiuni musculoscheletice (AMS), precum și la exacerbarea unei probleme preexistente.

Factori psihosociali asociați cu AMS:

• sarcinile de lucru excesive
• cererile contradictorii și lipsa de claritate în ceea ce privește rolul angajatului
• lipsa de implicare în luarea deciziilor care afectează lucrătorul
• lipsa de influență asupra modului în care angajatul prestează munca
• schimbările organizaționale slab gestionate
• nesiguranța locului de muncă
• comunicarea ineficientă
• lipsa de sprijin din partea conducerii sau a colegilor
• hărțuirea psihologică și sexuală, violența din partea terților
• satisfacție redusă a muncii

Expunerea la factori psihosociali nefavorabili determină modificări fiziologice în organism (răspunsul la stres). Stresul persistent poate determina modificări hormonale care contribuie la dezvoltarea AMS, tensiune musculară, modificări ale mecanismelor de reparare a țesuturilor și o percepție intensificată a durerii. Creșterea tensiunii musculareva avea un impact asupra încărcării biomecanice asupra mușchilor și a tendoanelor, crescând riscul de supraîncărcare. Numeroase AMS perturbă echilibrul dintre deteriorarea și repararea țesuturilor, ducând la inflamații. Modificările mecanismelor de reparare care sunt legate de stres perturbă și mai mult acest echilibru și pot îngreuna procesele de recuperare a țesuturilor.

Abordarea evaluării riscurilor trebuie să aibă un caracter amplu: atât factorii fizici, cât și cei psihosociali, pot influența bunăstarea fizică și psihică a lucrătorilor și ar trebui evaluați împreună. Pentru a identifica sursele problemelor și pentru a lua măsuri preventive, trebuie înțeleasă atât contribuția factorilor de risc fizic individuali (de exemplu, greutatea și frecvența sarcinilor sau amploarea mișcărilor incomode sau repetitive), cât și măsura în care factorii psihosociali individuali contribuie la împovărarea generală a lucrătorilor.

La planificarea acțiunilor preventive, trebuie să se ia în considerare cu prioritate riscurile de hărțuire sau violență identificate, precum și clarificarea rolurilor, responsabilităților și relațiilor ierarhice, pentru a ajuta la rezolvarea cererilor excesive sau contradictorii.

Accentuarea factorilor psihosociali pozitivi, precum îmbunătățirea disponibilității și a calității sprijinului din partea colegilor și a conducerii sau compensarea impactului potențial negativ al altor factori negativi pot preveni dezvoltarea de AMS și, totodată, pot permite persoanelor cu AMS cronice să continue să lucreze.