Expunerea la vibrații – riscuri și norme de protecția muncii
Expunerea la vibrații nu este un subiect intens dezbătut atunci când vine vorba de factori de risc la locul de muncă sau de normele de sănătate și securitate. Cu toate aceste, există multe sectoare de activitate în care lucrătorii pot fi expuși acestui factor de risc: minerit, foraj, silvicultură, construcții, fabricarea de bunuri sau de unelte, utilaje, echipamente, industria auto și de reparații sau chiar și în industriile ușoare cum ar fi industria alimentară sau textilă.
Atunci când vine vorba de expunerea la vibrații, cadrul legislativ definește 2 tipuri de vibrații mecanice pe care angajatorul are obligația să le monitorizeze:
a) vibrația transmisă sistemului mână-braţ
Aceasta generează riscuri pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, în special afecțiuni vasculare, leziuni osoase sau articulare, afecțiuni neurologice sau musculare
b) vibrația transmisă întregului corp
Aceasta generează riscuri pentru sănătatea și securitatea lucrătorilor, în special lombalgie și traumatisme ale coloanei vertebrale.
Pentru a diminua riscurile angajatorul trebuie să:
- evalueze și să stabilească riscurile de expunere
- respecte valorile limită de expunere
- aleagă echipamente de muncă adecvate sau să pună la dispoziție echipamente de protecție care să reducă riscul leziunilor
- informeze și să instruiască angajații în privința riscurilor și a normelor de protecție
- monitorizeze periodic starea de sănătate astfel contribuind la prevenirea și diagnosticarea rapidă a oricărei afecțiuni legate de expunerea la vibrații mecanice.