Alături de afecțiunile musculo-scheletice, stresul sau bolile de piele, afecțiunile respiratorii sunt unele dintre cele mai întâlnite boli profesionale, reprezentând peste o treime din îmbolnăvirile de la locul de muncă. Cauzele care conduc la agravarea unor simptome și apariția bolilor respiratorii profesionale o reprezintă aeropoluantii și condițiile necorespunzătoare de microclimat la locul de muncă. Din cauza prezenței noxelor profesionale cu impact respirator (ex.: pulberi, gaze ionizante, vapori, substanțe radioactive), angajații pot ajunge să sufere de afecțiuni grave precum pneumoconiozele, bronhopneumopatiile profesionale neconiotice sau neoplaziile respiratorii.

Principala cauză pentru apariția afecțiunilor respiratorii la locul de muncă o reprezintă neutilizarea corespunzătoare a echipamentelor de protecție. Deseori, lucrătorii nu conștientizează importanța acestora și faptul că echipamentele de protecție asigură calitatea actului de muncă, protejând pe termen lung sănătatea angajaților.

O altă cauză pentru apariția bolilor respiratorii este faptul că angajații nu sunt informați asupra securității și sănătății în muncă sau nu consideră că semnalarea unor probleme ar duce la rezolvarea acestora. Companiile trebuie să lupte activ împotriva aceste pasivități a angajaților și să se asigure că, prin informare și conștientizarea măsurilor necesare, este ridicat nivelul de responsabilitate al lucrătorilor.

Conform reglementărilor Uniunii Europene*, măsurile de prevenire ce trebuie luate de angajatori sunt:

Evaluarea riscurilor

Companiile trebuie să identifice pericolele: dacă utilizează substanțe ce pot cauza astm bronșic sau dacă acestea sunt generate în cursul procesului de muncă, dacă există substanțe biologice sau chimice ce pot conduce la boli respiratorii de natură alergică. Trebuie identificate persoanele expuse la îmbolnăvirea profesională și modul în care acestea pot fi afectate.

Eliminarea sau înlocuirea substanțelor periculoase

Varianta optimă este reprezentată de evitarea utilizării și expunerii lucrătorilor la agenți dăunători prin înlocuirea acestora cu substanțe mai puțin periculoase. Trebuie avut în vedere că și în cazul în care concentrația agenților sensibilizanți este în limitele valorilor de expunere profesională, aceștia pot cauza sensibilizare alergică. În cazul lucrătorilor deja sensibilizați, simptomele respiratorii pot apărea și în urma expunerii foarte reduse la agenții sensibilizanți.

Prevenirea expunerii

În cazul în care nu este posibilă eliminarea sau înlocuirea substanțelor respective, trebuie redusă la minimum concetratia acestora, precum și timpul și frecvența expunerii lucrătorilor, dar și numărul angajaților expuși la aceste substanțe.

E laborarea unui plan de acțiune și protecție

Planul de acțiune pentru protecția respiratorie trebuie să includă:

• gestionarea emisiilor la sursă prin măsuri de prevenire sistematică a acestora
• utilizarea aparatelor de protecție respiratorie în cazul în care expunerea nu poate fi prevenită în alt mod
• informarea lucrătorilor privind agenții sensibilizanți la care sunt expuși
• instruirea lucrătorilor în utilizarea corectă a măștilor de protecție respiratorie
• informarea tuturor lucrătorilor privind raportarea apariției primelor simptome de probleme respiratorii

Afecțiunile respiratorii la locul de muncă pot fi reduse printr-o monitorizarea continuă a problemelor de expunere a lucrătorilor și efectuarea periodică de reevaluări de risc, mai ales în cazul în care metodele de lucru au suferit modificări. În cazul apariției unor simptome respiratorii la lucrători, angajatorul trebuie să dispună imediat efectuarea unor examinări medicale.

*Directiva Consiliului 98/24/CE din 1998 privind protecția sănătății și securității lucrătorilor împotriva riscurilor asociate agenților chimici de la locurile de muncă și Directiva 2000/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 2000 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor asociate expunerii la agenți biologici la locul de muncă