Revenirea la muncă a lucrătorilor care au fost bolnavi de COVID-19
Conform statisticilor oferite de Organizația Mondială a Sănătății, majoritatea celor care se îmbolnăvesc de COVID-19 se însănătoșesc fără a avea nevoie de tratament special. O proporție mică din persoanele care se îmbolnăvesc cu noul coronavirus dezvoltă simptome mai grave și/sau dificultăți de respirație. Cele mai predispuse la o formă gravă a bolii sunt persoanele în vârstă și cele cu probleme medicale preexistente (tensiune arterială ridicată, probleme cardiace, diabet etc.).
Reintegrarea în muncă a lucrătorilor care au suferit de COVID-19 trebuie efectuată în funcție de severitatea formei de boală suferită de angajat, precum și de eventualele probleme apărute după ce angajatul a fost declarată apt de muncă: capacitate pulmonară redusă, slăbiciune musculară, probleme de memorie și/sau concentrare. Medicul de medicină muncii este cel mai în măsură să ofere recomandări privind modul în care pot fi îngrijiți lucrătorii care au fost bolnavi, precum și necesitățile de readaptare la locul de muncă.
Pentru a preîntâmpina riscul că lucrătorii care s-au îmbolnăvit de COVID-19 să fie stigmatizați sau discriminați, trebuie menționat că măsura de a condiționa angajatul la întoarcerea la locul de muncă de efectuarea unui test negativ COVID-19 nu este legală. Conform Ordinului 1513/2020 publicat de Ministerul Sănătății, pacienții asimptomatici sau simptomatici cu forme ușoare ce au încheiat perioada de izolare de 14 zile de la data primului test pozitiv, declarați vindecați fără al doilea test de control, își pot relua activitățile curente și profesionale cu păstrarea distanțării și purtarea măștii acasă și la locul de muncă pentru încă 10 zile, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, fără a fi condiționați de efectuarea unui nou test.