În conformitate cu HG 1425/2006, modificată ulterior cu HG 955/2010 și apoi HG 1242/2011 privind normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006, angajatorul este întotdeauna obligat să identifice pericolele și să evalueze riscurile pentru fiecare componentă a sistemului de muncă, prin intermediul activităților de prevenire și protecție.

În cadrul procesului muncii pot apărea diverse riscuri profesionale, iar factorii cauzatori pot fi suprasolicitarea, stresul, oboseala sau riscurile de tip electric, chimic, biologic etc.

În sectorul medical se identifică anumite medii de lucru proprii unităților medicale:

• servicii medicale în secții cu paturi
• blocuri operatorii
• servicii de diagnostic, precum cele de radiologie sau laborator
• servicii de îngrijire ambulatorie
• sectoare administrative, de birouri
• servicii de nutriție (bucătarii)
• servicii de spălătorie
• servicii tehnice pentru echipamentele sanitare
• zone de trecere și săli de așteptare

În cadrul unităților medicale, sunt supuși riscurilor de accidentare și îmbolnăvire atât personalul medical superior (medicii) și personalul de îngrijire medicală (format din asistenți, infirmiere și îngrijitoare), dar și pacienții (internați pe o durată mai lungă) sau vizitatorii cu prezența programată.

Riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională pot apărea atât în cadrul activităților medicale de diagnostic, terapie sau îngrijire curentă, precum și în cadrul activităților comune cu sectoarele publice: muncă de birou, întreținere tehnică sau pregătirea alimentelor.

Principalele riscurile din sectorul medical se împart în patru categorii:

1. Riscuri de apariție a afecțiunilor musco-scheletice (AMS)

Afecțiunile musculo-scheletice afectează de regulă spatele, gâtul, umerii și membrele superioare, însă pot afecta și membrele inferioare. În această categorie se încadrează orice leziune sau afecțiune a articulațiilor sau a altor țesuturi.

Majoritatea afecțiunilor musculo-scheletice de origine profesională sunt afecțiuni cumulative provocate prin expunerea repetată la solicitări mai mult sau mai puțin intense pe o perioadă de timp îndelungată.

Cele două categorii principale ale AMS sunt durerile de spate (sau leziunile spatelui) și afecțiunile de origine profesională ale membrelor superioare. Infirmierele din secțiile cu paturi, personalul auxiliar (format din îngrijitoare), brancardierii, asistentele medicale și medicii din domenii precum chirurgia, ortopedia sau stomatologia sunt expuși în mod constant la riscuri de suprasolicitare musco-scheletică.

2. Riscurile cauzate de factori fizici

În fiecare zi, angajații din sistemul medical sunt expuși unor factori de risc de ordin fizic, precum:

• riscuri electrice: incendii, electrocutare, ambianță termică inconfortabilă
• ambianță fonică: limitele de zgomot maximum admise fiind de 50 db pentru sălile de operație și tratament, iar 60 db pentru laboratoare, birouri și cabinetele medicale
• ambianță luminoasă și cromatică
• radiațiile: ionizante, laser etc.

3. Riscurile cauzate de agenți chimici

Majoritatea produselor chimice folosite în sectorul medical prezintă riscuri, mai mult sau mai puțin ridicate, de accidentare și îmbolnăvire profesională: medicamente, dezinfectanți și sterilizanți, reactivi de laborator, produse de spălare și curățenie, ingrediente și produse alimentare, pesticide etc.

Expunerea la diferiți agenți biologici poate contribui la apariția hepatitei (B, C sau A), tuberculozei, iar în cazuri mai rare a varicelei, rujeolei, parotiditei epidemice, rubeolei, HIV/SIDA etc.

4. Activitățile și tehnicile cu risc

Angajații sectorului medical sunt expuși riscurilor de accidentare sau îmbolnăvire prin:

• înțeparea accidentală cu acul de seringă
• spargerea accidentală a unei fiole sau flacon
• contactul cu eprubete contaminate
• folosirea unor mănuși permeabile pentru antineoplazice
• eliberarea de aerosoli în procesul de preparare și administrare a medicamentelor
• intrarea în contact cu produsele biologice ce pot contamina îmbrăcămintea de corp sau lenjeria de pat, constituind un factor de risc pentru infirmiere sau spălătorese

Măsurile privind sănătatea și securitatea în muncă și promovarea sănătății la locul de muncă au ca scop prevenirea tuturor acestor probleme expuse mai sus.

Spitalele și unitățile medicale trebuie să promoveze sănătatea, definită de Organizația Mondială a Sănătății ca fiind bunăstarea completă din punct de vedere fizic, psihic și social, precum și abilitarea persoanelor în vederea utilizării propriului potențial de sănătate și pentru a face față cu succes cerințelor mediului în care se găsesc.